Se incarca...

Primul job, primul război

De Adrian Lungu

Fotografii din arhiva personală a Anei Maria Dima


Ana Maria Dima a devenit interesată de cooperarea pentru dezvoltare la 23 de ani. La 25, în mijlocul unui război civil, a învățat lecțiile grele ale meseriei pe care și-a ales-o.

Pe 3 iunie 2011, Ana Maria știa deja că trebuie să plece din Yemen. Stătea de trei săptămâni în casă pentru că în oraș, în Sana’a, luptele dintre susținătorii președintelui și cei care-l voiau debarcat erau din ce în ce mai intense. Energia electrică lipsea cea mai mare parte din zi și, odată cu ea, dispăruse și confortul apei calde și accesul la internet. Știa că zgomotele de arme și bombe de afară nu erau doar parte a unui spectacol, ci luau cu ele vieți omenești. Apoi a primit un mesaj prin care era anunțată că președintele fusese rănit grav într-un atentat. Din acel moment i-a fost clar că nu mai era cale de întoarcere și urma evacuarea.

Ana Maria Dima era în Yemen de patru luni, din februarie. Fusese selectată ca Voluntar ONU să lucreze în biroul coordonatorului rezident ONU (persoana cu rang de ambasador care coordonează activitatea agențiilor organizației dintr-o țară). Încă de dinainte de plecarea la post citise că Yemenul pare să se molipsească de mișcările sociale care mai târziu aveau să se numească „primăvara arabă” și era îngrijorată de ideea de a lucra într-o țară instabilă. Sana’a era însă, în ciuda protestelor, un oraș fascinant. Venită într-una dintre cele mai vechi localități încă locuite din lume, într-o vale înconjurată de crestele munților și cu un centru vechi plin de clădiri în toate nuanțele pământului uscat, cu vitralii multicolore cu margini albe, cu neliniștitoarea chemare la rugăciune de la 4:30 dimineața, având mereu privirile insistente ale localnicilor ațintite asupra ei, Ana Maria s-a îndrăgostit de Sana’a. 

La numai câteva zile după ce a ajuns la post, persoana căreia urma să-i fie direct subordonată și care lucra cu coordonatorul rezident a anunțat-o că urmează să părăsească postul, urmând să-i predea ei dosarele la care lucra. Ana Maria avea 25 de ani – limita inferioară de vârstă pentru a primi un post de UN Volunteer – și după ce terminase Științe Politice la Universitatea din București urmase un master în afaceri europene în Suedia. Un stagiu de practică la Delegația Comisiei Europene pe lângă Consiliul de Securitate ONU și încă unul la UNFPA România încheiau partea de experiență profesională a CV-ului ei. Iar acum urma să lucreze direct cu coordonatorul rezident pentru a menține coeziunea între agențiile prezente și autoritățile naționale și a finaliza strategia de dezvoltare pentru Yemen, pentru perioada 2012-2015.

Pe măsură ce își lua jobul în primire, neliniștea din capitala yemenită creștea. În martie, în timp ce se afla în orașul vechi, a auzit focuri de armă și avea să afle mai târziu că 50 de protestatari au fost masacrați. Coordonatorul rezident a hotărât să evacueze o parte din personalul agențiilor ONU, dar Ana Maria, declarată critical staff, pentru că nimeni nu o putea înlocui, a rămas. Mergea zilnic la sediul UNDP unde gardul de zid păstra urmele de gloanțe ale unei răfuieli între triburi rivale și adormea în zgomot de arme, după ce confirma prin radio că e în siguranță. Dar se obișnuise cu chemarea din zori a muezinului, care răsuna în difuzoarele din întregul oraș. Începea să-și dea seama că într-una dintre cele mai tradiționaliste societăți musulmane din lume, nu e ușor să trăiești mai ales dacă ești femeie tânără. Mergea pe străzi cu părul și brațele acoperite, dar nu a vrut să poarte niqabul tradițional. „Nu trebuie să fiu percepută altfel decât în calitatea în care sunt aici”, își spunea ea. „Cred că trebuie să fii cât de autentic poți – și uman, nu doar profesional.”



Interesul Anei Maria pentru cooperarea pentru dezvoltare începuse în timpul stagiului de trei luni de la New York, când citea și întocmea rapoarte și participa la ședințele Consiliului de Securitate din partea reprezentanței Comisiei Europene. Munca ei era concentrată pe zone în care fuseseră sau încă erau conflicte: Orientul Mijlociu, Balcanii de Vest, Georgia, Sri Lanka. Peste doi ani, în Yemen, cu un apetit crescut pentru tot ceea ce înseamnă cooperarea pentru dezvoltare, a putut vedea în mod direct cu funcționează organizația imensă pentru care lucra. Făcea același gen de muncă de cercetare pentru coordonatorul rezident, participa la forumul donatorilor din Yemen, se întâlnea cu oameni din agențiile ONU, din misiunile diplomatice, din ministerul local al dezvoltării. Spune că avea o vedere de ansamblu, „luxul de a vedea ce face fiecare agenție”.

În aprilie, deși situația politică era incertă, Ana Maria a aflat că ar putea rămâne în Yemen un an, putându-și prelungi contractul inițial de șase luni.

În mai, angajații ONU din Yemen au început să fie sfătuiți din ce în ce mai des să rămână să lucreze de acasă. Ana Maria rămânea în apartamentul dintr-o clădire de lângă Banca Națională, unde mai locuiau alte două voluntare ONU și unde, într-o zi, a apărut un tanc. Cu o lună în urmă, o voluntară ONU murise în Coasta de Fildeș și un angajat român al Națiunilor Unite fusese ucis în Afganistan. Penele de electricitate erau frecvente, apa din boiler nu se mai încălzea, mâncarea din frigider se strica și cele trei tinere își învingeau teama stând împreună, departe de ferestre, la lumina lumânărilor. Când revenea electricitatea, prioritatea era încărcarea tuturor bateriilor și căutarea de informații pe internet. Familia, acasă, era din ce în ce mai îngrijorată.

Ana Maria încă urmărește evenimentele din Yemen. „Am rămas atașată emoțional de locul ăla”, spune ea, iar faptul că a fost acolo la 25 de ani e una din „experiențele definitorii” ale vieții ei de până acum. Țara a intrat într-un război civil de durată, în care sunt amestecate și forțe externe. Consideră că ceea ce se întâmplă acum în Yemen este „cea mai mare criză umanitară din lume”. Încercând să înțeleagă Yemenul, încearcă să înțeleagă mai bine industria cooperării pentru dezvoltare și dilemele ei etice.  De ce Statele Unite sprijină Arabia Saudită și investește în ajutorul umanitar al Yemenului? De ce departamentul britanic pentru dezvoltare a investit 75 de milioane de lire sterline pentru ajutarea Yemenului, în același timp în care avioanele saudite care bombardează Yemenul sunt cumpărate de la britanici? Primul job după revenirea în Europa l-a obținut la Londra într-o organizație numită Refugee Action. Acolo, într-o perioadă în care refugiații care nu primeau azil nu aveau decât să se întoarcă în țara de origine, a văzut noi fețe ale ipocriziei pe care politicienii o practică în industria dezvoltării. A lucrat apoi la alte două organizații din domeniu, Age Interational (care ajută oamenii în vârstă din zone de conflict și care a trimis-o până în Filipine) și Salvați Copiii, amândouă în Marea Britanie.

În apartamentul ei de lângă Banca Națională a Yemenului, fără curent și cu informații puține, în zgomote de bombardamente și focuri de armă, Ana Maria a știut, pe 3 iunie 2011, când a primit vestea despre atentatul împotriva președintelui, că perioada ei în Yemen se termina. A plecat pe 6 iunie și de atunci urmărește mereu Yemenul. O doare și o înfurie mai ales faptul că nu se vorbește despre criza de acolo și își dorește să poată face ceva. „Mi-aș dori mult să mă întorc,” spune hotărâtă, dar știe și că Sana’a de care s-a îndrăgostit, un oraș „îmbibat de istorie” dar necunoscut lumii, nu mai e la fel.


Seria „Povești românești de solidaritate în lume” este realizată în cadrul proiectului „România solidară în lume", derulat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, finanțat parțial de către Ministerul Afacerilor Externe prin programul României de cooperare pentru dezvoltare, RoAid, și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Biroul Regional pentru Europa și Asia Centrală. Conținutul acestui material nu reprezintă poziția Ministerului Afacerilor Externe sau a Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Biroul Regional pentru Europa și Asia Centrală.

×

Acest site folosește cookies. Navigând în continuare vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor.

Detalii