Se incarca...

Noutăți & informații

Despre cooperarea pentru dezvoltare

DEFINIȚII ȘI CONCEPTE DE BAZĂ

Cooperarea pentru dezvoltare se referă la activități ce au ca scop susținerea priorităților de dezvoltare naționale ale țărilor în curs de dezvoltare sau a unor priorități de dezvoltare globale. Aceasta reprezintă o sursă suplimentară de finanțare pentru țările în curs de dezvoltare și completează fluxul de resurse provenit pe plan intern și internațional. Cooperarea pentru dezvoltare nu are ca scop obținerea de profit, ci susținerea țărilor în curs de dezvoltare, prin relații de cooperare și respectarea ownership-ului beneficiarilor. Cooperarea pentru dezvoltare este numită și „ajutor”, „asistență externă” sau „asistență pentru dezvoltare”. Pentru a evidenția principiul cooperării între partenerii dezvoltării, astăzi este preferată mai mult utilizarea termenului de „cooperare pentru dezvoltare”. 

Criteriile pentru care transferurile de resurse – atât sub formă de numerar cât și sub formă de bunuri sau servicii – să fie considerate AOD, sunt următoarele:

1. Finanțarea să fie de proveniență oficială (fondurile trebuie furnizate de către guvern);

2. Să promoveze dezvoltarea economică și bunăstarea în țările și teritoriile din Lista Comitetului Asistență pentru Dezvoltare (CAD) al OCDE a țărilor beneficiare de AOD (www.oecd.org);

3. Să aibă un caracter concesional.

În 2014, OCDE CAD a decis asupra unor schimbări majore ale modului de a cuantifica AOD. Spre exemplu, pentru ca un împrumut să fie eligibil pentru raportare AOD, acesta trebuie să cuprindă un element de grant de minimum 45% pentru țările cele mai puțin dezvoltate și de cel puțin 15% pentru cele cu un nivel mediu-scăzut de venituri.

Nu toate fluxurile publice, concesionale către țările în curs de dezvoltare sunt AOD. Membrii CAD au căzut de acord că majoritatea contribuțiilor din următoarele domenii nu sunt AOD:

  • ajutorul militar;
  • activitățile anti-terorism și de menținere a păcii;
  • activitatea poliției civile;
  • programele sociale și culturale;
  • asistența pentru refugiați;
  • energia nucleară;
  • cercetarea.

Componentele de training din aceste domenii tind să fie considerate AOD (de exemplu cheltuielile privind training-ul poliției, dacă nu se referă la funcțiile paramilitare). De asemenea, trebuie să se facă o distincție între îmbunătățirea capacității țărilor în curs de dezvoltare (eligibile pentru AOD) și intervențiile singulare (care nu sunt eligibile pentru AOD).

Informații detaliate se pot găsi la OCDE CAD (www.oecd.org).             

Pentru majoritatea țărilor, cooperarea pentru dezvoltare este o componentă de politică externă. Prin acordarea de asistență, țările răspund angajamentelor luate la nivel internațional (de exemplu angajamentul de a oferi 0,7% din venitul național brut (VNB) pentru dezvoltare internațională). În același timp, ele dezvoltă relații cu țările partenere, susținând dezvoltarea și securitatea regională. Pe măsură ce țările trec de la statutul de țări cu venituri scăzute la țări cu venituri medii sau ridicate, multe dintre ele încep să ofere, la rândul lor, asistență pentru dezvoltare către țările mai puțin dezvoltate. Aceste noi țări donatoare sunt numite donatori emergenți.

Țările donatoare se obligă să răspundă angajamentelor lor AOD (Consensul de la Monterrey 2002, Declarația de la Doha 2008, Agenda de măsuri Addis Ababa 2015) și să ofere resurse suplimentare pentru rezolvarea problemelor globale privind alimentația, energia sau schimbările climatice. Există cinci mari fluxuri de finanțare pentru dezvoltare:

  • Mobilizarea resurselor naționale și internaționale (investiții străine, fluxuri private) pentru dezvoltare;
  • Comerțul ca motor al dezvoltării;
  • Creșterea cooperării financiare și tehnice internaționale pentru dezvoltare (0,7% din angajamentul AOD/VNB);
  • Datoria externă;
  • Îmbunătățirea coerenței și consecvenței sistemelor monetare, financiare și comerciale internaționale pentru înlăturarea problemelor sistematice



    COOPERAREA PENTRU DEZVOLTARE LA NIVEL GLOBAL

    În general există trei procese globale în domeniul cooperării pentru dezvoltare:

    1. Diversele procese ONU;

    2. Procesele OCDE-CAD;

    3. Întâlnirile din alte medii (de exemplu G8 sau întâlnirile regionale).

    ONU avansează discuțiile privind finanțarea pentru dezvoltare, stabilite de angajamentul de 0,7% din 1970. Procesul ONU privind Finanțarea pentru Dezvoltare analizează și discută toate opțiunile de finanțare disponibile pentru dezvoltare. De asemenea, statele membre ale ONU discută și despre noile provocări pentru dezvoltare, care trebuie abordate. Aceste deliberări au condus la adoptarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM, 2000) și a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD, 2015). Mai mult, Forumul Cooperare pentru Dezvoltare (FCD), desfășurat semestrial, a devenit un cadru favorabil de dezbatere a problemelor importante privind cooperarea pentru dezvoltare, cu accente semnificative pe răspunderea reciprocă, cooperarea între țări în curs de dezvoltare și coerența politicilor.
    Începând cu 1960, Comitetul de Asistență pentru Dezvoltare (CAD) al Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OCDE) a reunit donatorii importanți pentru a dezvolta noi strategii de cooperare pentru dezvoltare. De asemenea, începând cu anii 2000, CAD a înaintat planuri privind implicarea donatorilor în dezvoltarea statelor fragile, prin organizarea de forumuri la nivel înalt, precum cele de la Roma (2003), Paris (2005), Accra (2008) sau Busan (2011). Parteneriatul Global privind Cooperarea pentru Dezvoltare continuă astăzi eforturile pentru a îmbunătăți procesul prin care se acordă asistența pentru dezvoltare.

    În afară de ONU și OCDE, există și alte forumuri în care se discută probleme legate de cooperarea pentru dezvoltare, precum întâlniri ale G8, ale Uniunii Europene, întâlniri regionale sau conferințe singulare ale donatorilor pentru țările cu nevoi și provocări majore, de exemplu, procesul Tokio pentru Afghanistan.

    În 2014, pentru al doilea an consecutiv, asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) a ajuns la nivelul istoric de 135 miliarde de dolari SUA, conform datelor OCDE. Majoritatea asistenței oficiale pentru dezvoltare provine de la statele membre ale Comitetului de Asistență pentru Dezvoltare, CAD, al OCDE. Comisia Europeană a contribuit cu 15,9 miliarde de dolari SUA. În 2013, AOD la nivel global a ajuns la o valoare estimată la 160 miliarde de dolari SUA.

    În 1970, ONU a adoptat o rezoluție prin care membrii săi se angajau să contribuie cu 0,7% din venitul național brut la cooperare pentru dezvoltare. Cu toate acestea, în 2013, numai șase țări au îndeplinit acest angajament: Danemarca, Luxembourg, Norvegia, Suedia, Regatul Unit și Emiratele Arabe Unite (datorită sprijinului său excepțional pentru susținerea Egiptului în acel an). Pentru a aborda provocările rămase privind cooperarea pentru dezvoltare, precum și cele survenite ulterior, cum ar fi schimbările climatice, este important ca fiecare țară să-și mărească bugetul dedicat AOD. Acest apel a fost reiterat recent la cea de-a treia Conferință Internațională la Nivel Înalt privind Finanțarea pentru Dezvoltare de la Addis Abeba din 2015 având, de asemenea, în vedere furnizarea de finanțare suficientă pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă.

    La nivel european, statele membre ale Uniunii Europene trebuie, de asemenea, să îndeplinească angajamentul de 0,7% AOD/VNB. Prin excepție, statele care au aderat la UE după 2002, printre care și România, au un target de 0,33%. În 2014, asistența pentru dezvoltare acordată de România s-a ridicat la doar 0,11% din VNB, însă în creștere față de anii precedenți.

    În 2000, statele membre ale ONU au adoptat Declarația Mileniului. Agenda ambițioasă a fost împărțită în 8 obiective de dezvoltare, așa-numitele Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM-uri):

    1. Reducerea sărăciei severe și a foametei;

    2. Realizarea accesului universal la educație primară;

    3. Promovarea egalității de gen și afirmarea femeilor;

    4. Reducerea mortalității infantile;

    5. Îmbunătățirea sănătății materne;

    6. Combaterea HIV/SIDA, malariei și a altor boli;

    7. Asigurarea sustenabilității mediului;

    8. Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare. 


    Termenul limită pentru ODM a fost anul 2015. Cu toate că obiectivele nu au fost atinse pe deplin, au fost realizate progrese substanțiale.

    În 2012, statele membre ale ONU au căzut de acord să demareze realizarea unui set de Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD-uri), care să se bazeze pe Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) („agenda de dezvoltare post-2015”). Sub conducerea ONU, au fost organizate consultări extinse la nivel național și global, cu scopul identificării elementelor pentru noile obiective. În contrast cu ODM-urile, noua agendă de dezvoltare este una mai amplă și include probleme sistemice. Cele 17 obiective și 169 de ținte sunt menite să abordeze barierele importante în calea dezvoltării durabile, cum ar fi inegalitatea, consumul ne-sustenabil, modelele de producție și lipsa locurilor de muncă adecvate. Noua agendă de dezvoltare a fost adoptată la Summitul pentru Dezvoltare Durabilă de la New York din septembrie 2015.  Obiectivele Dezvoltării Durabile
    Obiectivul 1 Eradicarea sărăciei, sub orice formă a ei
    Obiectivul 2 Eradicarea foametei, obținerea siguranței alimentare, a nutriției îmbunătățite si promovarea agriculturii durabile
    Obiectivul 3 Asigurarea sănătății și promovarea bunăstării la toate vârstele
    Obiectivul 4 Asigurarea accesului tuturor la educație de calitate și promovarea învățării pe tot cuprinsul vieții
    Obiectivul 5 Obținerea egalității de gen și încurajarea tuturor femeilor 
    Obiectivul 6 Asigurarea accesului la apă și a igienei
    Obiectivul 7 Asigurarea accesului tuturor la energie la prețuri accesibile, de încredere, durabilă și modernă
    Obiectivul 8 Promovarea creșterii economice durabile pentru toți, a locurilor de muncă și a condițiilor de muncă decente
    Obiectivul 9 Construirea de infrastructură rezistentă, promovarea industralizării durabile și stimularea invoației
    Obiectivul 10 Reducerea inegalității în interiorul și între țări
    Obiectivul 11 Transformarea orașelor în comunități sigure, rezistente și durabile
    Obiectivul 12 Asigurarea unor modele durabile de consum și de producție
    Obiectivul 13 Acționarea de urgență pentru a combate schimbările climatice și impactul acestora
    Obiectivul 14 Conservarea și folosirea responsabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru dezvoltarea durabilă
    Obiectivul 15 Protejarea, refacerea și promovarea folosirii durabile a ecosistemelor terestre, administrarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, oprirea și remedierea degradării solului și oprirea pierderii biodiversității
    Obiectivul 16 Promovarea unor societăți pașnice, favorabile dezvoltării durabile, asigurarea accesului la justiție pentru toți și construirea de instituții eficiente, responsabile la toate nivelurile
    Obiectivul 17 Consolidarea mijloacelor de implementare și revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltarea durabilă

                                                                                                                                                                                                                                                                         


    MANAGEMENTUL AOD 

    În general, se poate face o distincție între AOD bilateral, de exemplu, contribuțiile care se îndreaptă spre alte țări, și AOD multilateral, de exemplu, contribuțiile care se îndreaptă spre organizațiile multilaterale. Modalitățile de sprijin se referă la maniera în care se livrează asistența externă. Cooperarea pentru dezvoltare poate să fie financiară, de sprijin al capacității și de schimbare a politicilor.  Modalitățile concrete de ajutor includ granturi, împrumuturi concesionale, finanțare mixtă, finanțare inovatoare, sprijin bugetar direct, fonduri grupate, parteneriat public privat, cooperare tehnică, sprijin pentru cooperarea trilaterală și asistență umanitară.

    Fiecare modalitate de ajutor are propriile caracteristici. Prin urmare, nu este posibil să se generalizeze eficacitatea anumitor modalități de sprijin în diferitele contexte naționale. Atunci când partenerii de dezvoltare decid asupra modalității de ajutor, ei trebuie în primul rând să evalueze dacă modalitatea respectivă de ajutor este adecvată contextului dat. Criteriile specifice de luat în calcul sunt respectul pentru ownership-ul țării, implicarea în consolidarea capacităților locale, funcționalitatea în contextul dat (costuri, flexibilitate, viteza livrării, coordonarea) și încadrarea modalității de ajutor la nivelul la care este îndreptată intervenția (local/național/regional/global).

      Pentru a răspunde nevoilor și cerințelor țărilor partenere, România acordă o serie de mijloace de sprijin partenerilor săi, prin:

      Proiecte și programe;

      Scheme de burse;

      Contribuții voluntare către organizațiile internaționale;

      Sprijin bugetar direct;

      Asistență tehnică.

        Țările în curs de dezvoltare diferă destul de mult în ceea ce privește traiectoriile lor de dezvoltare, precum și provocările cu care se confruntă. Clasificarea folosită cel mai frecvent se bazează pe VNB pe cap de locuitor din țările respective. Deși această perspectivă este descrisă de niște factori economici limitați și este adesea criticată din cauza neconcordanței ei cu tendințele societății post-2015, ea servește ca măsură utilă pentru construirea altor criterii. Țările se pot clasifica, printre altele, după nivelul lor de: 

        Venit: Banca Mondială folosește Metoda Atlasului Băncii Mondiale pentru a stabili VNB/cap de locuitor.

        Țări cu venit mic: VNB per capita < 1.045 dolari SUA

        Țări cu venit mediu: 1.045 dolari SUA< VNB per capita < 12.736 dolari SUA

        Țări cu venit mediu- mai scăzut: 1.045 dolari SUA< VNB per capita < 4.125 dolari SUA

        Țări cu venit mediu-ridicat: 4,125 dolari SUA< VNB per capita < 12.736 dolari SUA

        Datorie (țări sărace foarte îndatorate)

        Inclinație spre conflict (statele fragile)

        Dezvoltarea umană (Indicele Dezvoltării Umane)

        În prezent, statele partenere care beneficiază de asistența pentru dezvoltare oferită de România sunt:

        Republica Moldova;

        Ucraina;

        Belarus;

        Georgia;

        Armenia;

        Azerbaidjan;

        Egipt;

        Tunisia;

        Libia;

        Republica Irak;

        Palestina;

        Republica Islamică Afganistan.


        ACTORII IMPLICAȚI ÎN COOPEAREA PENTRU DEZVOLTARE

        Donatorii emergenți sunt țările care au furnizat cooperare pentru dezvoltare o perioadă relativ scurtă de timp sau care sunt în proces de a deveni furnizori de cooperare pentru dezvoltare ai altor țări. Majoritatea donatorilor emergenți au fost sau sunt beneficiari de cooperare pentru dezvoltare. Faptul că au trecut de la a fi beneficiari ai asistenței pentru dezvoltare la a fi furnizori, le oferă o perspectivă unică asupra înțelegerii provocărilor pe care le au țările în curs de dezvoltare. Donatorii emergenți au devenit actori semnificativi în cadrul eforturilor pentru dezvoltare la nivel global și regional. La sfârșitul anului 2009 volumul global al asistenței pentru dezvoltare a fost estimat la 170 miliarde de dolari SUA. Cota asistenței de la donatorii emergenți care nu sunt în CAD a crescut de la 8% în 2005 la 10,5% în 2009. 

         România acordă asistență statelor partenere în sectoarele unde sprijinul său poate avea un impact maxim și poate fi implementat sub forma unor proiecte sustenabile sau unde asistența poate să completeze inițiativele curente ale altor parteneri de cooperare pentru dezvoltare, să reflecte avantajele comparative ale României și să se bazeze pe nevoile și cerințele țării partenere. Sectoarele vizate sunt: 

        tranziția spre democrație;

        susținerea agriculturii și dezvoltarea economică sustenabilă, în contextul schimbărilor climatice – în special, în domeniul fitosanitar și sanitar veterinar;

        protecția mediului înconjurător și sprijinirea activităților de promovare a energiei durabile, în contextul schimbărilor climatice.

        Sănătatea și educația ca sectoare secundare

        Organizațiile societății civile joacă un rol important în livrarea cooperării pentru dezvoltare. Societatea civilă este formată din grupuri comunitare, voluntari, organizații ale societății civile (OSC) și sindicate. Ele acționează ca furnizori de servicii, implementatori ai proiectelor AOD, organizatori sau observatori care generează dezbateri privind dezvoltarea internațională la nivel global, național și local. La Forumul la nivel înalt privind Eficacitatea Ajutorului de la Accra (2008), s-a recunoscut contribuția importantă a societății civile privind cooperarea pentru dezvoltare. În același timp, OSC-urile au fost încurajate să crească transparența și răspunderea reciprocă legată de propriile contribuții. Parteneriatul pentru Eficacitatea Dezvoltării al CSO cooperează strâns cu Parteneriatul Global privind Cooperarea Eficace pentru Dezvoltare.

        În afară de furnizarea de locuri de muncă și contribuția la creșterea economică, sectorul privat joacă un rol din ce în ce mai mare în dezvoltarea internațională, în ceea ce privește furnizarea de resurse, de servicii și în promovarea politicilor durabile. De exemplu, companiile susțin comunitățile locale prin programele de responsabilitate socială a corporațiilor. Unele companii au înființat fundații care se concentrează asupra unor teme sau regiuni speciale de dezvoltare. Pe de altă parte, parteneriatele public private pot fi o modalitate puternică de creștere a livrării de servicii, unde unele obligații de servicii ale sectorului public sunt furnizate de sectorul privat. De exemplu, companiile pot să contribuie la eforturile pentru dezvoltare internațională prin calitatea de membru al UN Global Compact și alinierea strategiilor și operațiunilor lor la cele zece principii privind drepturile omului, munca, mediul și eforturile anti-corupție. În final, dar nu mai puțin important, companiile comerciale, inclusiv firmele de consultanță, reprezintă unul din principalii implementatori de proiecte AOD care dețin cunoștințele și expertiza necesare.

        Uniunea Europeană, alături de statele membre, reprezintă cel mai mare donator de asistență din lume. În 2013, acestea au furnizat mai mult de jumătate din asistența oficială pentru dezvoltare (56,5 de miliarde EUR).

        De ajutorul UE pentru dezvoltare beneficiază aproximativ 150 de țări din întreaga lume, de la Afganistan până la Zimbabwe. În perioada 2014-2020, circa 75 % din sprijinul UE va fi direcționat către țările cele mai sărace din lume care, în plus, sunt adesea afectate de dezastre naturale sau de conflicte, ceea ce face ca cetățenii lor să fie deosebit de vulnerabili. La nivel internațional, UE este singurul donator care oferă sprijin în toate țările fragile sau afectate de conflicte.

        În ultimul deceniu, datorită finanțării UE, aproape 14 milioane de elevi au putut urma cursurile școlii primare, peste 70 milioane de persoane au fost conectate la rețele mai bune de apă potabilă și peste 7,5 milioane de femei au fost asistate la naștere de personal calificat, ceea ce a dus la salvarea vieții a numeroase mame și nou-născuți. Acestea sunt doar câteva din modalitățile prin care UE contribuie la atingerea obiectivelor de dezvoltare globale (www.europa.eu).

        Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) este o organizație economică internațională cu sediul la Paris. A fost înființată în 1961, când 18 țări europene plus Statele Unite și Canada au decis să creeze o organizație dedicată dezvoltării economice. OCDE își are originea în Organizația Europeană pentru Cooperare Economică înființată în 1948 pentru a ajuta la administrarea Planului Marshall. OCDE are acum 34 de membri. Ea este activă într-o gamă largă de cauze pentru a ajuta guvernele să promoveze prosperitatea și să lupte împotriva sărăciei prin intermediul creșterii economice și a stabilității financiare. Organizația oferă analize, realizează standarde și încurajează analizele colegiale în rândul țărilor membre. OCDE lucrează strâns atât cu economiile emergente cât și cu cele în curs de dezvoltare.

        Comitetul Asistență pentru Dezvoltare al OCDE (OCDE CAD) reunește unii dintre principalii donatori ai lumii. Prin definirea și monitorizarea standardelor globale în zonele cheie ale dezvoltării, OCDE CAD a stat la baza discuțiilor în domeniul cooperării pentru dezvoltare. Printre altele, comitetul culege informații privind fluxurile cooperării pentru dezvoltare. OCDE CAD a evoluat în ultima decadă de la o organizație restrânsă a donatorilor la un forum cuprinzător.

        ×

        Acest site folosește cookies. Navigând în continuare vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor.

        Detalii