Se incarca...

Povești de succes

Împreună – Începutul unei călătorii de la uitare la speranță

Text de Diana Morea și Claudiu Florescu


„Viața în instituție nu era bună deloc. Toți făceam baie în aceeași apă. Ne îmbrăcam cu aceleași haine. Îmi amintesc că atunci când am ajuns nu aveam păduchi, dar după o perioadă în acel mediu părul meu era plin.”


2015 a fost anul în care ne-am întrebat cum putem visa, cum putem învăța să construim o lume în care să iubim să trăim. Pentru noi, 2015 este anul care a condus la o idee comună mai clară a umanității, o idee care să conducă la schimbare și să îmbunătățească realitatea.

Pentru că am vrut să înțelegem mai multe despre spiritul de colaborare pentru schimbare, ne-am îmbarcat într-o călătorie care urmărește înțelegerea colaborării la unul din cele mai înalte nivele. Cu suportul Ministerului Afacerilor Externe al României și al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, am avut privilegiul să descoperim cum funcționează cooperarea pentru dezvoltare.

Ne-am început aventura prin căutarea unei cauze unde colaborarea să aibă un rol semnificativ. Am descoperit Forumul ONG de la Marea Neagră, care a fost lansat de FOND (Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare) în 2008, și, pentru că avem experiență în ONG-uri și încredere în capacitatea lor de a schimba lumea, am fost încântați de scopul Formului de a crește nivelul de dialog și cooperare între ONG-uri în zona extinsă a Mării Negre[1]. În timp discutam despre impactul Forumului cu organizatorii, am aflat că provocările majore pe care cei 140 de participanți din regiunea Mării Negre le abordează sunt în domeniul rețelelor de cunoaștere, corupției, cetățeniei, tinerilor și educației. Am fost curioși să aflăm mai multe despre cooperarea internațională în domeniul tinerilor și am descoperit ChildPact, unul dintre proiectele pilot din cadrul Forumului.

ChildPact, coaliția regională pentru protecția copilului este o rețea de rețele care aduce împreună 600 de ONG-uri focusate pe copii, din 10 țări diferite: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Kosovo, Republica Moldova, România și Serbia. Advocând pentru cooperare regională și promovând idea că rețelele pentru protecția copilului joacă un rol esențial în promovarea reformelor și a inovației, ChildPact lucrează prin intermediul membrilor săi pentru mai multe de 500000 de copii vulnerabili[2].

ChildPact ne-a arătat foarte multe potențiale cauze pe care le putem îmbrățișa: de la a da o voce tinerilor care riscă marginalizare economică și socială, la crearea unei imagini bazate pe evidențe cu privire la acțiunile și decalajele guvernelor, la oferirea unui indicator care să îmbunătățească semnificativ viețile copiilor vulnerabili și îmbunătățirea sistemelor de protecție a copilului și protecție socială în regiunea extinsă a Mării Negre.

De la Mirela Oprea, liderul ChildPact, am aflat că peste graniță, în Republica Moldova, principala prioritate geografică pentru RoAid (Programul României de Cooperare pentru Dezvoltare), putem aborda atât provocări majore cât și bune practici în cooperarea pentru protecția copilului.

Am ajuns în Republica Moldova, o țară cu oameni calzi, pe 30 Octombrie, în căutare de povești care să ne inspire. Imediat, am cunoscut o mulțime de oameni care împărtășesc un vis: o lume mai bună pentru fiecare familie și copil din Republica Moldova. I-am găsit în APSCF, Alianța ONG-urilor Active în Domeniul Protecției Sociale a Familiei și Copilului. Cele 89 de ONG-uri membre ale alianței învață unele de la altele, colaborează, construiesc proiecte de impact și influențează protecția copilului în Moldova.

Am întrebat-o pe Stela Vasluian, președintele APSCF ce înseamnă viziunea lor: „o lume mai bună pentru fiecare familie și copil din Republica Moldova”. Stela ne-a invitat să ne gândim la o lume fără neglijență, o lume în care fiecare copil este ascultat și auzit, unde drepturile copilului la familie și educație sunt respectate.

Am vrut să știm cât de departe de acest vis este realitatea curentă pentru copiii din Republica Moldova. Din păcate, provocările descrise de Stela au arătat un decalaj foarte mare. În Republica Moldova de acum zece ani, singura opțiune pentru un copil care era nevoit să își părăsească părinții era viața într-o instituție rezidențială, un model moștenit de la Uniunea Sovietică. Instituția descrie un loc de reședință unde 17000 de copii au fost izolați de societate pentru o perioadă considerabilă (7-8 ani) și au trăit într-un mediu închis, administrat formal, departe de părinți și familie[3]. Instituția reprezintă o alternativă de îngrijire a copilului superficială, scumpă și necorespunzătoare.

Am fost surprinși să aflăm că acum zece ani societatea încuraja părinții să își lase copii în instituții, că 8 din 10 copii aveau cel puțin un părinte în viață și că 48% din plasamente erau făcute la cererea părinților. Dacă o decadă pare o perioadă destul de lungă, cifre mai recente exprimă o imagine grăitoare cu privire la amploarea problemei și nevoia rapidă de a găsi soluții: în 2010, mai mult de 10000 de copii erau încă separați de familii, 4500 dintre ei fiind instituționalizați. Astăzi, 3800 de copii sunt încă în instituții, în timp ce doar 517 beneficiază de asistență maternală, 333 din partea locuințelor sociale mici, 104 prin intermediul adopțiilor naționale și 16 prin intermediul adopțiilor internaționale.

Cu toate că am aflat niște adevăruri dure, aspirații și ani de luptă continuă, am simțit nevoia să continuăm să ne aprofundăm cunoașterea – am vrut să înțelegem și alte povești ale ONG-urilor care sunt membre ale APSCF.

Am avut oportunitatea să ne întâlnim cu Copil. Comunitate. Familie (CCF) Moldova.

CCF Moldova și-a început existența în 2004, când un grup de 5 oameni, 4 profesori și un doctor au decis să se implice mai activ, cu idealul comun de a face o diferență în viețile copiilor. Unii aveau experiență cu lucrul în ONG-uri și știau rezultatele acestor activități și problemele cu care s-ar putea confrunta, dar știau și visele și speranțele copiilor din Republica Moldova, în special ale acelor copii care au fost separați de familii și locuiau în instituții rezidențiale[4].

La CCF am înțeles visul echipei - o lume în care toți copii se bucură de o copilărie fericită-  prin întâlnirea cu unul din beneficiarii lor, Speranța[5].

Speranța este o tânără inteligentă și veselă, care a fost parte a programului național rezidențial de îngrijire până la vârsta de 8 ani. Cât timp a fost acolo, instituția rezidențială găzduia mai mult de 400 de suflete inocente. Locul este încă numit casă de către 200 de copii. Speranța, în vârstă acum de 17 ani, pentru că a fost destul de norocoasă să găsească o familie, aspiră să devină profesoară de sport, joacă volei și învață Taekwondo și dans. Este studentă la unul din cele mai bune licee din Chișinău. Speranța este acum parte a unei familii calde care a ajutat-o să devină o versiune a ei care o face mândră. Zâmbetul ei sincer, purtat cu încredere chiar și atunci când își amintește detalii triste ale vieții ei dovedește o tărie de caracter incredibilă.

Una din amintirile pe care Speranța le-a împărtășit cu noi arată așteptările mari pe care le-a avut când, împreună cu fratele și sora ei au aflat că vor fi primii care vor beneficia de asistență maternală (îngrijire în cadrul unei familii): „Când au venit și ne-au spus că o familie va avea grijă de noi  în viitor, am așteptat. Am observat că nu au venit imediat, și am crezut că au fost doar cuvinte.”

Pentru un copil de 8 ani, așteptarea tranziției între îngrijirea rezidențială și îngrijirea maternală, a fost marcată de neliniște. După cum ne-a spus, totul s-a schimbat când într-o zi, o familie de oameni buni a venit să îi ia pe cei trei frați de la instituția rezidențială. „Când am realizat că  ne vor scoate de acolo am fost cu adevărat fericiți. I-am numit ‚mamă’ și ‚tată’ încă de la început, când am urcat în mașină. I-am pupat.”

Condițiile din instituția rezidențială în care au locuit în copilărie s-au schimbat de cu au ajuns în locul pe care urma să îl numească casă. Speranța își amintește că, pentru prima oară în viață au fost lăsați să sară peste toate gardurile. Mama lor era drăguță, și au început o viață plină de atenție și grijă.

Pentru privilegiul de a avea o familie fericită și de a fi crescut într-o persoană bună, Speranța ne-a spus că ea și frații ei sunt foarte recunoscători CCF: „cel mai bun moment în cei 8 ani petrecuți în instituție a fost momentul în care am plecat. Suntem cu adevărat recunoscători CCF pentru această șansă.”

În timpul vieții cu noua familie, Speranța a fost în continuă legătură cu CCF Moldova. Întâlnirile cu oameni care să o inspire, formarea de noi prietenii, sărbătorirea Zilei Copilului sau participarea la jocuri organizate de CCF i-au făcut copilăria mai sigură și mai fericită.

Unul din rolurile importante pe care le-a jucat CCD în viața ei este legat de alegerea carierei. „Întotdeauna am fost cea mai bună din clasă la sport – am fost mai bună decât băieții la alergat, săritura în lungime, în înălțime, flotări sau tracțiuni.” Speranța a știut întotdeauna că își dorește o carieră în sport. Deoarece CCF Moldova a văzut un potențial academic mare și dragostea ei pentru a lucra cu copii, i-au oferit oportunitatea de a studia pedagogie la liceu și sport la facultate. I-au susținut visul de a deveni profesor de sport.

CCF a ajutat-o de asemenea să devină conștientă de valorile pe care le apreciază cel mai mult. Când și-a descris visul, Speranța ne-a spus că vrea să aibă doi copii, să aibă grijă de ei și să le ofere un cămin sigur unde un tată și o mamă o sa fie prezenți tot timpul. Își dorește de asemenea să iubească și să fie iubită, deoarece acesta este cel mai important lucru pentru ea.

Prin participarea la un workshop unde a fost provocată de către CCF Moldova să deseneze un simbol care să răspundă la întrebarea „Ce înseamnă protecția copilului pentru tine?”

Speranța a descoperit că, pentru ea un copil protejat este cel mai bine reprezentat la cină, în mijlocul familiei. Astfel, a realizat că pentru ea protecția înseamnă familie și ‚împreună’.

 


Știind că în urma călătoriei noastre vom scrie articolul pe care îl citiți acum, am provocat-o pe Speranța să ne transmită un mesaj pentru cititori. A folosit această șansă pentru a mulțumi din nou CCF: „Mulțumesc pentru că ați găsit o familie așa frumoasă pentru noi, în care avem șansa să devenim persoane așa bune.”

Urmând acest gând pur și frumos, și noi am vrea să vă invităm pe voi, cititorii să mulțumiți organizațiilor ca CCF Moldova pentru că oferă copiilor ca Speranța șansa să trăiască în familii frumoase.


Acest articol a fost realizat în cadrul planului național de lucru al României pentru Anul European pentru Dezvoltare 2015 si finatațat de către Uniunea Europeană și Ministerul Afacerilor Externe al României. Conținutul acestui material  nu reprezintă poziția Uniunii Europene sau a Ministerului Afacerilor Externe. 

×

Acest site folosește cookies. Navigând în continuare vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor.

Detalii